A venit ceasul...

 

-Rugăciunea lui Iisus-

„Cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-am primit...”

Ev. Ioan 17, 8

„Părinte, a venit ceasul”, așa i-a spus Iisus,

Ridicându-și ochii de ceruri mai presus,

Și ceasul meu, acela, când îmi va fi să fie,

Din Poezia vieții, doar Dumnezeu îl știe!

De când se naște omul și eu și fiecare

Tic-tacul sfânt în suflet de-a pururea îl are,

Nu-i nimeni în măsură, oricât să străduiește,

Să îi cunoască mersul și-atunci când se oprește,

Nu-i nimenea stăpânul aici peste cuvinte,

Purtați-vă cu grijă și cu luare-aminte

Și-auzul să ne fie curat ascultând glasul

Cel mai durut din toate: „Părinte-a venit ceasul!”

Nicolae Nicoară-Horia

Semănătorul...

 

„Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.”

Ev. Luca 8, 11

-Cuvinte duminicale-

Fericit e semănătorul

Care trudește

Nopți

Și

Zile,

Semănându-ți ogorul!

El știe

Că nu toate

Ogoarele

De pe pământ

Sunt fertile...

Ce minunat e ogorul

Lui Dumnezeu

Din sufletul

Tău!

Ce Fericit

E semănătorul

De

Poezie!

Cu câtă nădejde seamănă

Cuvintele

Lui!

Nicolae Nicoară-Horia

Nu plânge...

 

Ev. Luca 7, 11-16

-Cuvinte duminicale-

„Nu plânge!” Așa i-a spus Iisus

Cuprins de milă mamei din Cetate,

Când mâinile peste sicriu și-a pus

Copilul ei s-a deșteptat din moarte,

Iar mortul a-nceput să le vorbească

Și frică mare i-a cuprins pe toți,

Dar mama lui nu uită să-L slăvească

De-atunci pe Înviatul dintre morți.

„Nu plânge!”Ce cuvinte minunate!

Și lacrimile nu mai curg șuvoi-

Pe văduva aceea din Cetate

O văd mereu și astăzi printre noi…

Nicolae Nicoară-Horia

6 Octombrie 2013...

 

Duminică, ora 5.38

„A plecat Mama”, trei cuvinte și-atât,

Fiecare plecăm când e clipa sortită

Cu cheia Casei legată de gât,

Acolo măcar să o simt fericită...

Cu ziua aceasta nu pot să mă-mpac,

Mintea mea s-o priceapă nu poate,

Aprind lumânarea de veghe și tac,

Să ardă-mpreună cu durerile toate...

Joi, 6 Octombrie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Trec anii, Mamă...

 

Trec anii, Mamă, m-apropiu de tine,

Cum se-apropie soarele de asfințit,

Ziua aceea din urmă ce vine

Mă doare prin gânduri ca un cuțit...

Căuse bruma pe dealuri, Acasă,

Octombrie șase, duminică-n zori,

Maica mea, dintre toate cea mai frumoasă

N-am crezut niciodată că o să mori!

......................................................

Îmi reazem poemul din lacrimi de cer,

Poemul acesta în care locuiesc

Era lângă tine acolo, stingher,

Iar tu surâdeai, ca surâs îngeresc!

5 Octombrie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Nervi de toamnă...

 

Bate câmpii vântul prin cetate,

Parcă bate murgul din copite,

Nervi de toamnă, frunze împrăștiate,

Gânduri și cuvinte ruginite;

Nervi de toamnă, peste tot și-n toate

Dor și lăcrimează ochii mei,

Oamenii sunt plini de răutate

Și văzduhul plin de funigei...

Măcar tu să îmi asculți povestea,

Să te-aud oftându-mă: nu-mi pasă!

Nervi de toamnă și cu toate-acestea

Toamna noastră cât e de frumoasă!

Nicolae Nicoară-Horia

Mereu mai sus...

 

Mereu mai sus, de când e omenirea,

Mereu mai sus, aceasta e menirea,

Mă-ntreb și eu, gândindu-mă la tine,

Chemarea spre înălțimi de unde vine?

Cât mi-a plăcut ecoul din pruncie!

Știam că vine dinspre veșnicie,

Știam că toate-n lume au un capăt

Precum lumina care dă în scapăt...

Mereu mai sus, acolo printre stele,

Ce dor nebun de aripile mele,

Pe care simt că le-am avut în viață,

M-apucă-ntotdeauna și mă înalță!

Nicolae Nicoară-Horia