Peste tot e-aceeași duh de Iudă,
Cuvântul meu în lacrimă se frânge,
Pe cruce, Doamne, ce durere crudă!
Îmi picură-n auz sudori de sânge
Din Judecata oarbă și infamă,
De care s-a spălat Pilat pe brânci,
Aud în jur norodul cum aclamă,
Înverșunat, precum era și-atunci:
Pe Fiul vinovat fără de vină,
Pe blândul și dumnezeiescul Miel,
„Răstignește-L!”Aerul suspină,
Odată se va termina și el,
Nimic nu-i pe pământ să nu se gate
Și moartea care bântuie-ntre noi,
De Învierea care-o să se-arate
Suflete al meu să nu te-ndoi...
3 Mai 2024
Vineri, din Săptămâna Patimilor...
„Răstignește-L!
Răstignește-L!”
Ev. Ioan 19, 6
Parcă aud cum strigă toți
cretinii
De două mii de ani
nevindecați:
Răstignește-L și-mpletiți-i
spinii
Din cununa cea
pentru-mpărați!
Stă lumea împrejurul Lui să
fiarbă
Și Cerul plânge de deasupra
ei,
Mânia de atunci e-aceeași,
oarbă
Și judecata fără de temei!
Aceeași sete sfântă îi
cuprinde
Trupul plin de răni, dar și
de tină,
Oțet în loc de apă i
se-ntinde
Celui vinovat de nicio vină!
Porunca răstignirii e
deșartă,
Așa a fost și-o să rămână-n
veac,
„Răstignește-L!” Tată sfânt
îi iartă,
N-au știut și nici nu știu ce
fac...
E Vineri și e post în versul meu...
„Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas tare:
„Eli, Eli, lama sabahtani” care
se tălmăcește:
„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu,
de ce M'ai părăsit? ”
Ev. Marcu 15:34
E Vineri, ziua
răstignirii, știu,
Cea mai dureroasă
dintre toate,
Pe lemnul crucii,
rece și târziu,
Numele Lui e condamnat la
moarte,
Cel pironit sub
zările ascete,
Cel biciuit de
vânturi și de ploi,
Strigă Lumina
lumii că i-e sete-
Ce surd e
întunericul din noi!
Soldații, de au
fost sau nu romani
Coasta I-am
străpuns-o fiecare
Și astăzi, după două
mii de ani
Se-ntreabă unii,
oarbă întrebare,
Cine-a fost El, e Fiu de
Dumnezeu?
În lumea asta din
cuvânt creată
De-i Vineri și e
post, în versul meu
Duminica Învierii
se arată...
Nicolae Nicoară-Horia
