I-a spus vreodată Evei:
„Te iubesc!”
De bună seamă,
Între ei era
Ceva
Dumnezeiesc!
Atât vă scriu,
Mi-e sufletul poemului
Împăcat
Și viu!
Dragostea adevărată,
Nu este
Niciodată
Un păcat!
În cuvântul Dragoste,
Acolo te știu
Și erai...
Cred că izgonirea Omului
Din Rai,
Din alte pricini
S-a întâmplat...
Joi, 25 Septembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Cum stă lunetistul cu pușca la tâmplă
Până-l cuprinde somnul cel greu,
Dar moartea aceea nu se întâmplă,
Nu-i glonț în lume pentru Dumnezeu!
Trezindu-se târziu, buimac, din pândă,
Iartă-i îndrăzneala oarbă, Tată!
A-nceput cu gura lui flămândă
Să-njure pâinea binecuvântată.
.......................................................
Aceeași vânătoare e în toi,
De moartea
Dumnezeului avidă
Și-n clipa când vă scriu e printre noi
Omida care vrea să îL ucidă...
24 Septembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Când mă trezește îngerul: sunt viu!
Mi-a plăcut să fiu egal cu viața,
Niciodată-n urma ei să fiu!
Mi-a plăcut să fiu egal cu mine,
Nici mai jos și nici mai cocoțat,
De Echinocțiu nu mi-a fost rușine
Din pruncia mea l-am învățat...
Cum sunt egale cele trei culori,
Așa am fost și-așa o să rămân,
Chiar dacă mi se spune-adeseori,
„Teologule, ești prea român!”
Luni, 22 Septembrie 2025
Echinocțiul meu...
Poezia
este egală
cu
veșnicia.
Aerul
dintre mine
și tine,
la fel...
Gândurile mele te răsfață,
Precum culorile din curcubeu,
Mi-a plăcut întotdeauna-n
viață
Să fii în toate echinocțiul
meu!
Cuvintele, amirosind a toamnă,
Te înveșmântă cu lumina lor,
Nu te întrista, iubită doamnă,
Nu sunt frumuseți care nu dor!
Cade frunza veștedă pe cale,
Strugurii de sinea lor
se-mbată,
Mă-nchin în fața frumuseții
tale,
Ea nu se ofilește niciodată...
Nicolae Nicoară-Horia
Ca un prunc din leagăn gângur,
Ce m-aș face fără el?
Câteodată mă simt singur,
Alții nu se simt defel!
Atunci vine ea tiptil,
Mamă, doică sau iubită?
„Lasă-te să-mi fii Copil!”
Și ce Clipă fericită!
Mi se umple de cuvinte
Sufletul pe care-l am,
Știu că nu e prea cuminte,
Nici nu pot să-l țin în ham...
20 Septembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Mi-a intrat un fel de neliniște-n poeme,
Simt nevoia de-a gândi mai încet,
Parcă „cineva” îmi ascultă de-o vreme
Și gândurile mele de...poet!
N-am spus nimănui cât de grea mi-e povara,
Când mă cred unii că sunt „șovin”
De-mi iubesc Neamul acesta și Țara,
Pe Horea și Iancu dinspre care vin...
..........................................................
De copil am iubit otava și iarba înaltă
Prin care deseori rătăceam ca un tril,
Le voi iubi pe toate și pe lumea cealaltă
Spre care mă poartă pașii tiptil.
Câteodată-mi vine să nu mai scriu, lasă,
Să plece-n pustie gândul caduc,
Mi-a intrat un fel de neliniște-n casă,
Nu mă-ntreba, nici nu vreau s-o traduc...
Joi, 18 Septembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Poeziei
Nu pot să dorm, somnul nu vine,
Din așternut degeaba-l chem,
Stau gândurile lângă tine,
Precum cuvintele-n poem...
Mă ierte bunul Dumnezeu,
Frumoasa mea, de-a pururi trează,
„Nu pot să dorm”, aud mereu
Și aerul din jur oftează,
Mireasă gata pentru nuntă,
Ascult îndemnul, iar și iar:
„Hai, scrie-mă!” Porunca sfântă
Îmi umple sufletul de har...
17 Septembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Sângele lui Abel strigă din pământ,
Nu mă-ntreba de ce mi-s ochii triști,
În cercul acesta tot mai strâmt,
Lumea e plină de cainiști!
Să taci nu-i bine, să vorbești la fel,
La tot și la toate ei sunt împotrivă,
Așa e sufletul lor mișel
Neminiștit ca apa în pivă
Și-așa a rămas din neam în neam,
Invidios, cu bolovanul în mâini,
Fiul Evei și-al
lui Adam
Umblă bezmetic și prin români...
16 Septembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
