Duminică, 6 Octombrie 2013, ora 5.38
Stau și-aștept cuvintele să-mi
vină
Și astăzi mi-au venit atât de
greu!
Mai ai nevoie, Mamă, de-o
lumină
Printre îngeri, lângă
Dumnezeu?
Din lume întunericul mă doare,
Când tot mai mulți trăiesc în
salva lui!
Ți-am aprins și-acum o
lumânare,
Precum atunci, aici la căpătâi,
Să ardă și-ntunericul de-afară
Și să se mistuie în focul lui,
Cuvintele, vai, cum să nu mă
doară?
Dar durere ca tăcerea nu-i...
Luni, 6 Octombrie 2025
Afară plouă, Mamă și e frig,
Peste mormântul tău cad stropii
reci,
Ca și atunci și astăzi te mai
strig
Din marginile lumii: „unde
pleci?”
Și întrebarea mea-i fără
răspuns,
Sub cerul toamnei, mut și
plumburiu,
Chemat acolo unde ai ajuns
Și eu o să mă mut într-un
târziu.
„Dormi împăcată”! Știu că tu
exiști
Și simt în mine sufletul tău
blând,
Duminică era, cu zorii triști,
Când ai plecat din lume
surâzând...
* * *
Dormi împăcată, mamă, cu toate
că eu știu
Că nicio oboseală în cer nu te
cuprinde,
Din umbra amintirii stau în
genunchi și scriu,
Ea niciodată-n viață și după
nu se vinde...
Dormi împăcată, mamă, eu mai
rămân puțin
Cât încă mai sunt lacrimi pe
lume să le strâng,
De poala hainei tale și-acum
copil mă țin,
Cum mă țineam odată acolo sus
în crâng...
N-am încălcat o slovă rămasă
din porunci,
Dormi împăcată, Mamă, îți spun
a treia oară,
Cad frunzele din toamnă,
precum cădeau și-atunci
Și freamătul acesta nicicând
să nu te doară...
