CĂLINDAR DE CEAPĂ...

31 Decembrie 2008

Hai să facem
Călindar de ceapă,
Să vedem
La Anul
De-or fi ploi,
Câtă bucurie-o
Să ne-ncapă
Şi dacă
Va fi
Secetă-ntre noi...
Hai să facem
Călindar de ceapă
Ca pe vremea
Când erai
Copilă,
Şi-amândoi
Cu ochii sorcoviţi
Să le plângem
Foilor
De milă...
Anul vechi în amintire
Pleacă,
Anul Nou
Soseşte în curând!
Hai să facem
Călindar de ceapă,
Să ne punem
Sărbători
În gând...

NU MAI E TIMP SĂ-MI NUMERI ANII

31 Decembrie 2008

Nu mai e timp să numeri anii
Din vremea noastră ce s-au dus,
Ascultă cum ne mustră Clipa
Ce n-am trăit-o îndeajuns!

Prea mult ne-am dăruit risipei
Din tot ce am primit în dar,
Ne-a mai rămas de-acum, iubito,
Ultima Zi din Calendar!

De suntem tineri ori bătrâni
Acelaşi anotimp ne-mparte-
Se-aud cu sorcova cum vin
Colindătorii de departe…

Şi Ziua asta-n care-ţi scriu
Acest Poem întru lumină,
E la amiază, nu-i târziu
Ca să ne vindece de vină…

Nu mai e Timp să-mi numeri anii
Din vârsta mea care s-au dus,
Ascultă cum ne mustră Clipa
Ce n-am trăit-o îndeajuns…

VÂNZĂTORII...

De la Alba până la Abrud,
Din Albac şi până-n zarea zării,
Peste tot şi astăzi îi aud
Pe aceia ce te-au dat vânzării

Şi de-o fi să te mai scoli odată
Din mormântul Cerului înalt
Te vor trage, mârşavii, pe roată,
Cum l-au tras atunci pe celălalt!

Tu să ştii că noi de-o ducem greu
Munţii noştri nu se mai răscoală-
Ne rugăm la Bunul Dumnezeu
Să ne vindece de-această boală...

Gornicii întârzie spovada,
Peste ei iertarea ta să cadă,
Cadă peste Scorucet zăpada,
Urmele să nu ţi se mai vadă...

Dar, te rog, tu, Horia-Părinte!
Azi pe Dealul Furcilor când treci
Lasă-ne aducerea aminte
De acum şi până-n veci de veci!
...........................................
De la Vidra până la Abrud,
Din Albac şi până-n zarea zării,
Peste tot şi astăzi îi aud
Pe aceia ce te-au dat vânzării...

NU MURDĂRIŢI ZĂPADA...

Nu murdăriţi zăpada,
Atâta doar vă spun,
Zăpada cea mai sfântă
Din Ziua de Crăciun!

Ce-înaltă e Lumina
Şi cât de-aproape zorii
Ce ni aduc în suflet
Vestind colindătorii

Că în aceeaşi iesle
Fecioara din Cuvânt
Va naşte iarăşi Pruncul
Iisus pe-acest pământ!

Să-i înălţăm cu toţii
Colindul de sub Cer,
Nu-i murdăriţi zăpada-
Atâta doar vă cer,

Să ne-amintim o clipă
Copiii care-am fost,
Minţiţi de Moş Gerilă
În cel mai negru post...

Să-i lase loc în Viaţă
Acel care mănâncă-
Nu-i murdăriţi zăpada
În care credem încă...


Deschideţi larg fereastra,
Să intre Steaua-n casă,
În Ziua asta fie
Iisus cu voi la masă!

A TRECUT POSTUL...

A trecut Postul,
Acum
Putem să bem
Toată
Noaptea,
Să nu mai rămână
Nimic
Din ea…
Să mâncăm
Şi să ne veselim,
Că odată
În An
E Crăciunul…
Minunate, creştineşti
Obiceiuri…
Numai Colindele
De ne mai ţin
Treji!
Din hărmălaia aceasta,
Oare cine
Mai aude Pruncul
Gângurind?...
Au trecut patruzeci de zile
De Post,
Nu vi se pare
Ciudat
Numărul lor?...

DUMICĂTURI...DE CRĂCIUN

Moş Crăciun
E
Adevărat...
De peste Mări
Şi Ţări,
El ne aduce daruri:
Jucării,
Bomboane, vin...
Dar uitarăm
De
Darul Divin...

***
Crăciunul
E
Un om oarecare-
Ca mine,
Ca tine,
Ca el-
IISUS,
E
Unicul…

***
Astăzi
E Ziua Lui-
Ziua Naşterii Sale-
Nu
A
Crăciunului...

***
Şi eu
Aşa am învăţat
De copil-
Acum
Sunt
Om
Mare…

***

Sunt fericit
Ca o peşteră în care
Se naşte
P O E M U L...

***
Voi n-auziţi
Cum se ning colinde
Peste
Sufletul meu?...

***

În Ziua aceasta
Lumina
Are culoarea
Ochilor
Săi…

O, CE VESTE MINUNATĂ!

Motto:
Reaprindeţi candela-n căscioare
Lângă busuiocul cel mereu
Degerat la mâini şi la picioare
Se întoarce-acasă Dumnezeu.
....................
Doamne, intră şi-n a mea chilie
Şi-amândoi, răniţi şi îngheţaţi
Să ne încălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi fraţi".
Grigore Vieru

Colindă Veacul şi colindă Ora,
El trebuia anume să se nască,
IISUS al nostru şi al tuturora,
Cel mai presus de firea pământească.
Din pântec de Marie nenuntită,
În Betleem, sub stelele mirate,
Veni pe lume Pruncul fără seamăn,
Promisul de demult şi de departe.
Aşa precum Arhanghelul Gavriil
A prevestit venirea lui pe lume,
În scutece, în ieslea cea săracă
Sta Împăratul mai presus de nume.
El cel dintâi născut, El, Unic Fiul
Trimis aici să mântuie, să ierte,
Să vindece din suflete pustiul
Pe un pământ cu clipele incerte...
Păstorii-n preajmă înălţau cântare,
Pe Dumnezeu slăvind şi lăundându-L
Pentru minunea cea nemaivăzută,
Umbrit de Duhul Sfânt le era Gândul.
Venit-au magii, LUI să i se-nchine
Pe urma Stelei fără de apus,
Cu daruri- aur, smirnă şi tămâie
La naşterea Copilului IISUS.
Din om în om, din cer în cer ferice
A luminat întâiul gângurit
Al Pruncului din ieslea- nrourată
Sub ochiul Stelei de la Răsărit.
"Trei păstori se întâlniră
Şi aşa se sfătuiră,
Haideţi, fraţilor, să mergem
Floricele să culegem
Şi să facem o cunună
S-o-mpletim cu voie bună
Şi s-o ducem lui Hristos,
Mesia chip luminos,
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi..."
Irod, vicleanul, când a prins de veste
A dat poruncă aspră, nemiloasă,
Ucişi să fie de doi ani în jos
Pruncuţii toţi de parte bărbătească...
Iosif în vis, prin glas de înger sfânt
A înţeles atunci durerea cudă-
"Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama LUI
Şi fugi, căci vrea Irodul să-L ucidă!"
Şi s-a-mplinit până la ţipăt visul,
În plâns şi-n bocet au murit atunci
Crezând că este printre ei Trimisul
Nevinovaţi, cei pisprezece mii de prunci...
El a rămas, minune preacurată,
Ferice, dar de cine-L recunoaşte
Şi de atunci, de două mii de ani
În Ziua de Crăciun IISUS se naşte.

"Iată vin colindători,
Zorile-s dalbe,
Noaptea pe la cântători
Şi ei vin, ei vin mereu,
Zorile-s dalbe
Şi-l aduc pe Dumnezeu,
Dumnezeu adevărat,
Zorile-s dalbe,
Soarele s-a luminat,
Iată vin colindători,
Zorile-s dalbe,
Noaptea pe la cântători..."

Irozi mai sunt şi astăzi printre noi
Ce vor cu dinadinsul să-L ucidă,
Ei poartă-n suflet şi pe buze poartă
Acelaşi gust amar de aguridă.
Ei caută mereu să ne dezbine,
Credinţa să ne-o pună la-ndoială,
Că Timpul nu-i decât acel ce vine,
Când veşnicia însăşi e o boală
De care-au suferit părinţii noştri,
Precum părinţii dinaintea lor-
Tu iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac,
De-acum şi până-n vecii vecilor!
De-aceea să ne bucurăm cu toţii
La Sărbătoarea scrisă-n calendar,
IISUS al nostru şi al tuturora
În Ziua de Crăciun se naşte iar!

"Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte,
Că astăzi Curata,
Prea Nevinovata,
Fecioara Maria
Naşte pe MESIA.
Magii cum zăriră
Steaua cum porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-L vază
Şi dacă porniră
Îndată-L găsiră,
La Dânsul intrară
Şi se închinară,
Cu daruri gătite
Lui Hristos menite,
Având fiecare
Bucurie mare
Care bucurie
Şi aici să fie
De la tinereţe
Pân-la bătrâneţe".

Să colindăm această dulce Veste
Şi să ne bucurăm acum cu toţii,
IISUS HRISTOSUL, Domnul nostru Este
Mai presus de neputinţa morţii;
Slavă LUI în locuri prea înalte
Şi pace între oameni pe pământ!
De bucuria Clipei să tresalte
Sufletul prin care Eşti şi Sunt!
Tu, Omule, de-aici şi de departe
Care cuvânţi şi cugeţi mai presus
De toate vietăţile din lume,
Să ne-mpăcăm. căci s-a născut IISUS.
Ne luminează Steaua înainte
Şi negurile nopţii se desfac,
Iar împreună, într-un glas fierbinte
Să colindăm colindele din Veac.
"O, ce Veste minunată
În Betleem ni se-arată,
Astăzi s-a născut
Cel făr-de-nceput,
Cum au spus prorocii,
Că la Betleem Maria
Săvârşind călătoria
Într-un mic sălaş
Din acel oraş
A născut pre Mesia,
Pe Fiul în al Său nume
Tatăl L-a trimis în lume
Să se nască şi să crească,
Să ne mântuiască!"