Bătrânii, Biserica și Țara...

12 Mai 2020

Bătrânii, Biserica și Țara,

Trei cuvinte într-un singur gând,

Asupra lor astăzi se varsă ocara

Din hârdăul urii-până când?

Țara, Biserica și Bătrânii,

Nu mai sunt la modă acum,

Ce-i sufletul fără trupul țărânii?

Ce-i călătorul pribeag fără drum?

Biserica, Bătrânii și Țara!

Refrenul acestui Cântec mă doare,

Cine nu le suportă povara

Nu merită să trăiască sub soare!

Nicolae Nicoară-Horia

Prislop...

12 Mai 2020

-Restituiri-

„Răutatea a înfrânt pe Dumnezeul Iubirii,

dar se va înfrânge de Dumnezeul Judecății. ”

Arsenie Boca

Am fost și eu acolo, la Prislop

Și-n alte vremuri l-am simțit aproape,

Se-oprise parcă Timpul din galop

Cu Veșnicia murmurând sub pleoape!

Am fost și eu acolo sub văzduh,

Am fost și eu lângă mormântul viu,

Fiorul sfânt ce mi-a rămas în Duh

Nu voi putea vreodată să-l descriu!

Acolo L-am simțit pe Dumnezeu,

Cum Dragoste și Liniște împarte,

Vor spune unii, cum au spus mereu,

Că moartea nu unește, ci desparte!

Ce verde crud! Nimic nu se usucă

Și orice floare știe să se frângă,

Acei ce simt chemarea să se ducă

La Mănăstire, la Prislop să plângă

Lângă Mormântul unui Sfânt Român

Și să-i asculte inima cum bate

Și-acum când scriu, cuvânt după cuvânt

Fiorul sfânt îl simt cum mă străbate;

Un tainic și dumnezeiesc parfum

Îmi umple iar ființa mea întreagă,

Ce Aer, Doamne! Parcă-l văd și-acum

Când îl respir ca pe-o minune dragă...

Nicolae Nicoară-Horia

Mă ucid tainele din jurul meu...

11 Mai 2020

Cum ucid tainele din jurul meu,

Tot mai multe și tot mai ciudate!

M-au distanțat semenii de Dumnezeu

Prin legile ce ne-au fost date?

Poetul din Lancrăm se-ntreabă și el

Cu sufletul de după zăbrele:

O, Veac al meu, netrebnic și mișel,

Vrei să pui capăt Poeziei mele?”

Primăvară frumoasă, te-ntreb și pe tine,

Cine-i străinul ce ne desparte,

Târziul din gânduri de unde vine,

Ce-i frica aceasta nebună de moarte?

.......................................................

Mă dor toate culorile din curcubeu,

Fântâna e tot mai tăcută sub stele,

Mă ucid tainele din jurul meu,

Odată parcă îmi era milă de ele...

Nicolae Nicoară-Horia

Vindecă-mă, Doamne...

Duminică, 10 Mai 2020

Ev. Ioan 5, 1-15

-Cuvinte duminicale-

Vindecă-mă, Doamne, fie-ți milă,

Din mocirla vremii să mă înalți,

Primește rugăciunea mea umilă,

Sunt slăbănog și eu, ca toți ceilalți!

Vindecă-mă, Doamne, știi prea bine

De câte boli cuprins e trupul meu,

Nu îți întoarce fața de la mine,

Pe Fiul Tău L-am răstignit mereu,

Cu gândul, cu cuvântul, ori cu fapta,

Când nu-i nimic de jos fără de sus,

Fă-mă să fiu tâlharul cel din dreapta

Din Ziua Pătimirii lui Iisus!

Vindecă-mă, Doamne și deodată

Să vindeci și această lume slută,

Ascultă Rugăciunea mea curată

Din vacarmul clipei-Doamne-ajută!

Poruncii Tale să-i cunoaștem rostu':

„Vă umpleți de iubire și de har!”

Și nu ne lăsa duși, Părinte-al nostru

Întru ispita cea fără hotar...

Până când, Părinte...

Duminică, 10 Mai 2020

-Cuvinte duminicale-

Până când, Părinte, își bat joc de Tine?

Hula fără margini până când o ierți?

Diavolul lucrează și lucrează bine

Și Scriptura parcă plânge-ntre coperți...

Scriu și Rugăciunea cine mi-o ascultă

Și sunt tot mai singur astăzi în pridvor,

Prietenii de-o viață nu mă mai salută,

Câtă ură oarbă e-n privirea lor!

Vindecă-ne trupul ars de îndoială,

Gândul care-aiurea umblă pe poteci,

Pe pământul nostru bântuie o boală,

Dar de Tine, Doamne, nu se-atinge-n veci!

Nicolae Nicoară-Horia

Bolnavi de ură...

Vineri, 8 Mai 2020

Tot mai mulți oameni bolnavi de ură,

Întunericul jinduie în privirile lor!

Până când pământul ne mai îndură?

Până când fulgerul de sub nor?

Nu mai e la modă omul frumos,

Mișună de-aiurea purtătorii de coarne,

Totul în viață e întors pe dos

Și răsăritul vreau să-l răstoarne!

Bun e numai ce vine din zări

Deșarte, străine și fără cuvinte,

Nu mai ai voie să pui întrebări,

Ți se răspunde cu mult mai-nainte!

Pe pământul acesta, bogat în ură,

Cât de molipsitoare și fără de leac

E Boala Veacului pe care-o îndură

Animalul din omul tot mai sărac!

Nicolae Nicoară-Horia

De ziua nunții noastre...

Joi, 7 Mai 2020
7 Mai 1978

Luciei

De ziua nunții noastre doar atât,

La mulți ani! Aceste trei cuvinte

Să ne țină-n viață de urât

Cât vor trăi aducerile-aminte!

De ziua nunții noastre pe pământ

Și lumina parcă-i mai căruntă,

Tot ce-a fost odată demn și sfânt,

Cuvântul Dragoste, cuvântul nuntă,

Sunt pângărite într-un mod festiv,

Amestecate-n grabă cu noroi,

Și vremurile parcă-s la dativ

În declinarea mută dintre noi.

Biserica din Sat acum e-nchisă,

Nici după moarte n-am să nțeleg

De unde această lege nepermisă?

Oricum pe Dumnezeu eu n-o să-l neg!

Bătrâni, cum ni se spune, stăm în casă,

De ziua nunții noastre din cuvinte

Precum atunci voalul de mireasă,

Poemul meu te-nvăluie fierbinte...

Nicolae Nicoară-Horia

Vine iarăși ziua nunții noastre...

6 Mai 2020

Vine iarăși ziua nunții noastre,

Ziua dintre toate, șapte Mai,

Mireasa mea, din zările albastre

Se-aud nuntașii, Doamne, ce alai!

Și muzicanții-n fruntea lor se aud,

Cum freamătă pădurile pe creste!

Se prind și ele-n Hora din Abrud,

Ca ea o alta pe pământ nu este!

Acelei Clipe nu-i găsim egal

Din viața noastră plină de temei,

Ca un Râu, de-acolo de pe Deal

Înspre Vâlcea coboară pașii mei.

Un tulnic, undeva dinspre Apus

Își murmură povestea sub inele,

Ți-aduci aminte Jurământul spus

De-atunci, Mireasa Poeziei mele?

Câtă lumină-ardea în ochii tăi,

Se tulburau și sfinții din icoane!

Duminica lui Toma! Peste văi

Se-ntind aceleași neguri, lungi liane,

Iar clopotele nu mai bat acum

Și Cerul de deasupra-i plin de rouă,

Ierburile toate-s numai scrum,

Ce sfinte amintiri! O, slavă vouă!

.....................................................

Ce-i Omul singur, fără de pereche?

Ce-i risipirea dacă nu te-aduni?

Și astăzi, în Biserica cea veche,

Părinte Goia, vreau să ne cununi!

Nicolae Nicoară-Horia