Poetul şi viţa de vie
Poetul se-aseamănă viţei de vie
prin tăierile de rod.
Cu fiecare tăiere
seva
verbului său
e mai vie!
Nu suportă
în schimb
spalierele tip, nici bulumacii,
iar coardele lui,
sensibile,
se leagă singure,
libere,
de Adevărul Luminii.
Să nu ne mirăm
că uneori
POEZIA
are gustul sălbatic
al vinului-
tulburându-ne...
Aer prăbuşit...
21/21 iunie, 2008
Te-am visat
POEZIE-
Ce părere de rău!
Se prăbuşise
Aerul
Peste Casa
Numelui Tău!
Cocoşii
În zorii acestui Poem
Au cântat-
Şi m-am trezit
Fericit
Din Visul acela
Ciudat...
Cad gândurile...
Cad gândurile mele,
cele mereu,
peste pleoapele pianului
tău.
Ce muzică, Doamne,
îmi înaltă-n
Auz
sufletul Poemului!...
Precum...
Precum coaja
lipită
de trunchi,
precum omida
lipită
de frunză,
precum literele
topite-n
Cuvânt-
aşa e sufletul meu
lipit
de trupul
acestui
Poem...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu