Şi vine o vreme când simţi cum te-apasă
Pe sufletul vârstei părerea de rău-
Dorul de-atunci şi Dorul de-Acasă,
Dorul de numele Satului tău...
Ard flăcări albastre acolo pe crânguri,
Unde sunt ascunse comorile- zările,
Copilul, ce eşti, iar începi să te gânguri
Când te cuprind în auz depărtările...
Sunt locuri în lume cu farmecul mut,
Ochii mei le-au citit frumuseţea, deplina,
Ce-i locul acela în care-ai văzut
Cum se naşte din pântecul maicii- Lumina?
Ce-i Ţara aceea, oriunde-ar fi ea,
Spre care te cheamă-înapoi amintirile?
Se duc în uitare, cum se duce o Stea,
Oameni, păsări, arbori, zidirile....
Şi vine o Vreme când se face târziu
În Dorul peste fântâni- curcubeu-,
Amână răspunsul pe mai târziu,
Locul acela e şi-n sufletul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu