“Te întreb pe tine, plătitorule de dări,
De impozite şi de taxe de drum,
Tu, cel de aici şi din alte zări,
Mai ai chef de Poezie acum?...
De ce nu aduni bogăţii în chilie
Şi în cămările anilor tăi?”
Când tu mă întrebi, mâna mea scrie,
Gândul sub tâmple e numai văpăi...
POEZIA e semn de-mpăcare aici,
POEZIA e Cerul care te ţine
Deasupra pământului când te ridici
Din pântecul maicii, fără ruşine...
Prietene-al meu, ţie îţi zic
De mă citeşti cu luare aminte-
Din totul ce este, nu e nimic
Fără de Dragoste şi fără cuvinte!
Un comentariu:
...aşa este, dacă nu ştii să citeşti, nu te mai apuca s-o faci...
Trimiteți un comentariu