Duminică, 8 Noiembrie 2009, spre seară...
Când Mama e bolnavă
Şi geme de durere,
Cuvântul ei din Slavă-
„O, Doamne, dă-mi putere!”
Mi se coboară-n suflet
Tăcut, ca un jungher
Şi-aşa mă simt de singur
Şi de nimic sub Cer!
Aş vrea! Dar nu m-ajută
Cuvântul îndeajuns
Şi mâna mea e slută
Şi Ochiul meu de plâns...
„Eu mor! Tu ia aminte,
Copchilul meu, de-acum
Ai grijă de cuvinte,
Mergi sănătos pe drum...”
DUMINICĂ e-acuma
Şi-n veci în tot ce spun,
Mi-e tulburată huma
Sub care mă supun...
Iertaţi-mă, prieteni,
Pentru această vamă,
Nu-i brad fără de cetini,
Nu-i Fiu fără de Mamă...
Cine se crede, fie!
Vă spun, în veci de veci
Când Mama e bolnavă
De Veşnicia ei nu treci!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu