Când spun IANCU...

17 Martie 2010, spre seară...

Când spun IANCU, nu jignesc pe nime’,
Oricâte-acuze oarbe mi se-aduc,
El este Crăişorul din mulţime
Şi nu-i nevoie să îl mai traduc!

Când spun IANCU, mâna mea tresare
Şi trebuie legitim să îl scriu,
Cine dintre noi se teme oare
Că Numele în suflete e viu?!

Când spun IANCU, eu nu spun degeaba,
Aşa-i porunca, să-l rostesc mereu
De la Arad şi până la Ohaba,
De la Ţebea pân’ la Dumnezeu...

Şi fluierul pe care-l port sub pleoape,
Cum poartă drumul vântul pe sub roţi,
Nu va putea tăcerea să-i îngroape
Cântecul şi neamul lui de Moţi...

Când spun IANCU, Doamne dă-mi cuvinte
Din tăcere nici o slovă-n plus,
Iar tuturora să le-aduci aminte
De ce s-a răstignit precum Iisus...