7/8 Mai 2010.
Mă simt ca animalul prins în ham
Şi-aud lătrând aceeaşi mitralieră-
De sunt bugetar ce vină am?
Salariul meu încape-n tabacheră...
Şi fratele, plugarul, e la fel,
De ce ne condamnaţi pe toţi la moarte?
Îl căutaţi zadarnic pe mişel,
Baiul e demult în altă parte...
Nu e plătită munca celui bun,
Toţi harnicii din zarea asta pleacă,
De-aceea geme Umbra sub gorun,
De-aceea ne e Patria săracă
Şi din puţinul ei care se fură
Cu acte-n regulă voi nu vedeţi,
Doamne, câtă vreme mai îndură
De nu se surpă Cerul în poeţi?!
De ce tot condamnaţi la dializă
Un întreg şi oropsit popor?
La cei ce-au născocit această criză
Veşnic să le fie-n curtea lor!
Eu ştiu că n-aveţi timp să-mi ascultaţi
Cuvintele acestea supărate-
Mă simt ca animalul prins în laţ
Şi amiroase-a nouă sute şapte...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu