Duminică, 6 Iunie 2010.
Lumina doarme-n frunzele de duzi,
În Visul de mătase eu mai cred,
Dacă sunt trist de ce mă tot acuzi,
Nu-i versul meu întotdeauna mied,
Nu-i versul meu întotdeauna înger
Şi el mai pătimeşte pe pământ,
Desculţ prin mărăcini atunci când sânger
Eu nu îmi vindec rănile-n cuvânt
Şi nu mă plâng provocator de milă
Pe umerii acestui timp concav,
De toate linguşirile mi-e silă,
Mă simt stăpânul Vieţii, dar şi sclav!
Frumos nu sunt, dar nici urât din fire,
Ce spune vântul, asta-i treaba lui,
Dintr-un cuvânt eu m-am născut-Iubire!
Altul mai presus pe lume nu-i!
De-i plină Biblioteca mea de cărţi
Şi prieteni am, e-adevărat, puţini,
Cei mulţi au pribegit pe alte hărţi,
Copaci cu Dorul după rădăcini...
A dat melancolia printre sturzi,
Fluierul lor în suflet îmi pătrunde-
Te uiţi la mine, ochii tăi sunt uzi
Şi cade rouă-n ierburile crude...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Daca ti-ai pierdut speranta si simti ca nu mai ai niciun rost, daca o boala sau o suparare te apasa si nu stii ce sa mai faci, nu dispera, prieten drag! Exista o speranta! E Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cauta-L pe El... http://www.caleamantuirii.blogspot.ro
Trimiteți un comentariu