3/4 Iunie 2010.
Neliniştea se joacă cu gândurile mele,
A obosit Poezia, aşa mi-ai spus,
Cuvintele tale aş vrea să mă-nşele,
A obosit Poezia şi tu te-ai dus...
Adevărul acesta nu pot să-l îndur,
Poleit de ar fi cu aur şi-argint-
E tot mai ciudată lumea din jur,
Asta de-o vreme o văd şi o simt...
Ia-mi de pe suflet temuta povară,
Poezia mea-i tânără ca un ciled,
Poezia mea umblă desculţă prin Ţară,
A obosit Poezia? Nu pot să cred!
Cu sufletul ei nu e de joacă...
Poezia adevărată- o spun mereu,
Poezia e Aerul care mă-mbracă,
Poezia vine de la Dumnezeu!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Poezia mea, abia acum se naşte.
Aleargă desculţe prin gândul meu,
Cuvintele, toate, nescrise încă;
Ce vin din cer, de la Dumnezeu!
Cu ea mă hrănesc de-o vreme-ncoace;
Îmi adapă gândul,însetat, când sunt.
La căpătâi în visul din noapte;
Poezia-mi şopteşte fiecare cuvânt!
Poezia mea, încă n-a obosit
Mă poartă alene pe drumul deschis.
Ziua şi noaptea un gând poposit,
Îmi lasă poezia, nescrisă, în vis.
Trimiteți un comentariu