9 August 2010.
Nu se-ogoaie Dorul şi mă tot piţigă,
Luna se îmburdă goală în târnaţ,
Colo pe zăpodia verde mă tot strigă
Să-mi recite-o fată versuri cu nesaţ...
Mintenaş m-oi duce să-i ascult o ţâră
Glasul ei ca roua limpezind cărări,
La ţârăul rece de sub curătură
Să-mi astâmpăr setea arsă dintre zări...
Şi mă gure gândul înspre Casa noastră,
Amintiri uitate într-un podişor-
Nu se-ogoaie Dorul, cântă la fereastră
Greierii a toamnă, cântă, treaba lor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu