20 August 2010.
Între pâinea cuvântului şi Dumnezeu...
Aşa e sufletul meu câteodată,
În zi de Duminică, mai ales,
Precum aluatul dospit în covată,
Oriunde mi-e gândul zbucneşte un vers...
Nu te mira de ce sunt căprui
Ochii din Vis când se uită-n lumină,
Umbra din flacăra mea să rămâi
Şi după stingerea când o să vină...
Am dat tuturora puţinul în dar,
Din tot ce-am primit de la Viaţă mereu,
De aceea mă simt fericitul brutar
Dintre pâinea cuvântului şi Dumnezeu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu