11/12 Dec. 2010.
Cât suntem pe pământ şi nu sub el,
Să taci nu-i bine, de vorbeşti, la fel,
Dacă eşti trist, de ce se-ntreabă fraţii,
Când eşti vesel deranjezi pe alţii...
Nici nu mai ştiu de-o vreme, nu mai ştiu,
Dar de-cât, cu mult mai bine-i viu,
Iar lumea asta să te lase-n pace,
Pe placul ei, oricum, nu îi poţi face,
Şi-oricâte clipe ardem în cuvânt
Niciunul dintre noi nu este sfânt...
Mereu între întuneric şi lumină
Ne ispăşim aici aceeaşi vină,
Tu-Evă, eu-Adamul, izgoniţi
Cât încă suntem, suntem fericiţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu