Şi frumuseţea doare...

Duminică, 19 Dec. 2010.

Privită prea de-aproape deseori
Nu am ştiut că frumuseţea doare,
Mai mult decât lumina orbitoare
A soarelui ieşit de după nori...

Din ea mi-a mai rămas de-atunci,
Ecoul doar, precum în scoică Marea,
Ca rochia ta albă înserarea
Se-aude-acum lovindu-se de stânci...
..........................................................
Tot mai puţin e timpul ce-a rămas,
Tot mai destul e-acela care vine,
Orb de-o să fiu, tu vino lângă mine
Şi vindecă-mi tăcerile din glas...

Şi totuşi, fericit aşa cum sunt,
Dă-mi voie să îţi caut unduirea
În care mi-am uitat mereu privirea
Flămândă ca sămânţa de pământ...