Partea a doua
29 Ian. 2011.
Viaţa-
ce întâmplare ciudată!
Cât am trăit-o nu am învăţat nimic
despre moartea ei.
Opera mea se împarte
în două.
Întregul nu am ştiut niciodată
ce-i...
Timpul meu
nu l-am folosit îndeajuns.
Mereu de timpul altora
am fost ocupat.
Nici întrebărilor mele nu le-am dat
răspuns.
Acum e târziu
şi clepsidra preaplină de gânduri
s-a spart...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Horia, nici nu ştii câte învăţăminte îmi rămân mie, din toate gândurile tale...
Preaplinul tău din suflet...
Trimiteți un comentariu