În bojdeuca poeziei...

23/24 Iulie 2011.
Afară plouă,
ori întunericul curge peste mine?
Doamne,
ce arşiţă îmi pârjoleşte
Vederea!

Am învăţat şi nu uit niciodată
Cum să îndur sudalma şi să tac,
Precum tăcea şi celălalt pe roată,
Strămoşul meu, vândutul din Albac...

Cei care m-au lovit, când mi-a fost greu,
S-au potolit pe rând şi fiecare
Cu faţa frântă către Dumnezeu
În Rugăciune şi-au cerut iertare!

N-am blestemat pe nimeni, dimpotrivă,
I-am alduit din lacrimă pe toţi,
Să nu-i robească dorul de colivă,
Coliva mea şi-a neamului de moţi.

Mi se spunea şi-n vremurile-acele
Că nu am voie să gândesc rotund,
Să-mi lase-n pace versurile mele,
În bojdeuca lor să mă ascund;

Acolo, în tăcerea din cuvânt,
Niciunei bunătăţi nu îi duc lipsa-,
Sărac şi necăjit, aşa cum sunt,
Să mă găsească viu Apocalipsa...