Duminică, 16 Octombrie 2011.
Vin din Ardeal, mereu de-acolo vin,
Spre Casă gândul tot mai des mă-ndeamnă
Neobosit de vremuri şi deplin
Pe dealurile mele dinspre toamnă...
Ce sfântă-i setea spusă la izvor
Şi mă îmbăt din apa lui curată!
Vin din Ardeal şi oasele mă dor
De parcă mi-au fost trase iar pe roată!
„Doamne-ajută” îmi spun Moţii mei
Şi slova lor e tot mai necăjită,
Aici şi-acum nu pot să spun de ce-i,
Cine le duce limba în ispită?
De peste tot îmi ies tăceri în drum,
Precum haiducii-n vremi e pribegie!
Vin din Ardeal, vin supărat acum,
Dar supărarea încă nu mă ştie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu