4
Decembrie 2013, spre seară...
Am
ajuns acasă, drumul nu e greu
Câtă
vreme-n gânduri e lumina trează,
Câtă
vreme-n suflet ai un Dumnezeu
Care
întotdeauna-i dincolo de rază...
Omul
cât trăiește tot plecări îndură,
Am
ajuns acasă, ce cuvânt sublim!
Nu
e nicăierea altul pe măsură,
Cât
de rar în viață știm să-l prețuim!
Din
dureri știute, iată, vin acum
Și
ce fericită-i Poezia-n mine!
Am
ajuns acasă și mă simt precum
Matca
sănătoasă într-un stup de-albine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu