4
August 2014
Prietenia
e un dar anume,
De
ea nu este vrednic orice ins,
Omul
fără chip și fără nume
Vrea
să-mi fie „prieten” dinadins;
Pe
unul, mai la început se pare,
L-am
acceptat așa cum era el,
Cam
suspect la prima înfățișare,
Timid,
cu mutra lui de șoricel
Și
parcă cineva-mi spunea că nu-i,
Era
un lup turbat, plin de mânie
Și
numai spurcăciuni la gura lui,
L-am
pus la colț și-acolo să rămâie...
Același,
dar cu altă dulce mască
Așteaptă
iar să intre-n cercul meu,
Dar
până maica lui nu o să-l nască
Nu-l
primesc, să fie Prometeu!
În
viață am avut câțiva la fel
De-apropiați
ca timbrul de scrisoare,
Dar
cu răbdare multă și cu zel
M-am
desprietenit de fiecare...
De
omul fără chip și fără nume
Să
te ferești că el miroase-a vid-
Prietenia
e un dar anume,
De
ea nu-i vrednic orice individ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu