3
Februarie 2015
Azi-noapte-am
adormit în poezie,
Ce căutam
acolo nu mai știu,
Când m-am
trezit era în jur lumină,
Nici prea
devreme și nici prea târziu...
Precum
pruncul pus în scăldătoare,
Cu ochi
albaștri și cu păr bălai,
Locul
acela fără-asemănare
Mi se
părea din coasta unui rai!
Ce
odihnite-s gândurile toate!
Niciunul
dintre ele nu-i stingher,
Tu n-auzi
inima din Dor cum bate
Ca un
clopot mântuit sub cer?
Și-acum
când mâna liniștită scrie
Mi-e
sufletul cum e argintul viu-
Am adormit
azi-noapte-n poezie,
Ce căutam
acolo nu mai știu...
2 comentarii:
Ce odihnite-s gandurile cateodata... minunat... !
Trimiteți un comentariu