Și poezia plânge uneori...

30 Iunie 2015

Și poezia plânge uneori,

Ce fericită-i clipa și bogată

Când mă trezește dimineața-n zori

Strângându-mă la pieptul ei de fată,

Cum mă strângeai! îți mai aduci aminte?

Era atâta arșiță între noi

Rugându-mă, prea plină de cuvinte

Să-ți înfășor tăcerile în ploi!

Cât de puțină-i vremea pân' la vamă!

Pentru păcate cerul să ne îndure,

De frumusețea ta nu-ți fie teamă,

Azi nu mai are cine să o fure;

Cuvintele mă umplu de fiori,

Așa le-am fost întotdeauna, rob

Și poezia plânge uneori-,

Adună-i lacrimile, bob cu bob...