Mi-e sufletul precum un măr domnesc...

Duminică, 7 Iunie 2015

Nu-i disperarea felul meu de-a fi,

Speranța, încă, o mai port sub bluză,

Plecați din țară am și eu copii,

Nu-i caut nimănuia nicio scuză!

De Munți și de izvoare de mă leg

Durerea lor o împărtășesc sub stele,

Dar câteodată-aș vrea să nu-nțeleg

Niciun cuvânt din limba maicii mele,

Când îi aud bătându-se în piept

Cu pumnii pe aceia ce declamă

Că adevărul lor e sfânt și drept,

Că nici de Dumnezeu nu le e teamă!

Vă spun și eu ce simt și ce gândesc,

De ești prea sincer, știu că nu e bine,

Mi-e sufletul precum un măr domnesc,

Mușcați din el, atât cât vă convine...