1
Februarie 2016
Vin anii
și se duc spre nicăierea
Și tot
mai multe lucruri nu le știm,
Până nu
cade peste noi tăcerea
Hai
să-nvățăm cum să ne odihnim!
Cu
dragoste pe suflet să mă picuri,
Că uneori
prea am uitat de el,
Am alergat
mereu după nimicuri
Și tu și
eu și cei din jur la fel!
Nu avem
timp să ne mai dăm crezare,
Tot
adunând averi peste averi,
Odată vom
ajunge lângă zare
Cu
trupurile frânte sub poveri;
Hai
să-nvățăm cum să ne odihnim
Unul în
celălalt și împreună
Să punem
adevăr în ce zidim
Și-așa e
lumea plină de minciună....
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu