2
Februarie 2016
Sufletul
tău miroase-a rozmarin
Și atâta
liniște mi-aduce
Că se-aud
cuvintele cum vin,
Precum
Învierea de pe cruce!
Legământul
viu al vieții mele,
Tu le-ai
trimis și le trimiți mereu,
Întotdeauna
am crezut în ele,
Mai ales
atunci când mi-a fost greu!
Mâna mea
le scrie cu răbdare
Până se
face ziuă între noi
Și-așa
cum vin, de dincolo de zare,
Ți le
trimit pe toate înapoi...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu