Mi-e Dacia știrbită...

Duminică, 18 Martie 2018

„[...] totul trebuie dacizat.”

Mihai Eminescu, 1881

Din somnul cel de moarte nu-i cine să te scoale,

Tu nu auzi străbunii cum strigă peste vremi?

Chemarea lor și astăzi de-atunci îmi dă târcoale,

„Deșteaptă-te, Române!” De cine te mai temi?

Mi-e Dacia știrbită din suflet, de pe hartă

Și marginile-i sfinte eu încă nu le știu,

„Deșteaptă-te, Române!” Trecutul nu te iartă,

Nici Viitorul care e tot, tot mai târziu...

Fii binecuvântată, preadureroasă Țară,

Vă spun și după viață din ea, eu nu m-aș duce,

Privind acum prezentul, au, cum să nu mă doară

Când limba mea română se tânguie pe cruce!

Cuprins de amorțeală nu mai există scuze,

Cum nu este în lume pentru Poet mormânt,

E-atât de viu Cuvântul în muguri și în frunze,

În totul ce respiră aici pe-acest pământ!

Nicolae Nicoară-Horia