18
August 2018
Ce-i
Poezia? Lacrima femeii
Din
frumusețea ei când o admir,
Eu
cred că în vechime o beau zeii
Din
potire ca pe-un elixir!
E
peste tot, în apă, în văzduh,
Ea
ne spune „bună dimineața”
Plină
de iubire și de duh,
Cu
ea începe și sfârșește viața!
Nu-i
om, nici animal de oareunde
De
ea vreodată să nu-i fie dor,
Cine
n-o simte, cine nu-i aude
Glasul
ca un murmur de izvor?
Ea
stâmpără din arșiță arsura,
Alungă
din privire orice chin
Și-adeseori
când o rostește gura
Mi
se umpe de miros divin...
Lumina
hohotește-n ochii mei
Și
sufletul mi-e ca un stup de-albine,
Ce-i
Poezia? Doamne, gândul-ce-i?
Cu el întotdeauna
vin la Tine...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu