Rugăciune...

24 August 2019

Sunt om și fericit îmi port minunea,

Minunea cea dintâi ce mi-a fost dată,

Mi-a mai rămas pe buze rugăciunea,

Ea n-o să mi se stingă niciodată;

Ia-mi de pe frunte gândurile rele

Și în pustie, Doamne, să le-nchizi,

Mi-e plin de-o vreme sufletul de ele

Precum e pomul singur plin de-omizi...

Gândurile care vin de-a rândul

Și-așa, nestăvilite, mă inundă,

Copil, ca și atunci mă-ntreb, ce-i gândul?

Dar cine pe pământ să îmi răspundă?

Pune-mi în locul lor, drept chezășie

Lumina care vine din izbuc,

Pătruns de ea să fiu, când mâna scrie

Oriunde-ar fi prin lume să mă duc...

Nicolae Nicoară-Horia

Rugăciunea lui Brâncuși