Din zările
albastre, dar și roșii,
Cu mască, la
nevoie, fără mască,
N-am suferit în
viață pârâcioșii,
Pe cei plătiți
anume să pârască!
Odată se numeau
informatori,
Sărmani „actori”
jucând pe scenă teatru!
I-am întâlnit și
eu adeseori,
Despicându-mi
versurile-n patru.
Îi cunoști
de-aproape după mers
Călcându-te pe
urme cu sfială,
Cu zâmbetul atâta
de pervers
Și
privirea...circumstanțială!
Pârâcioșii-ntotdeauna
speră,
Să-ți prindă
sufletul în mreaja lor,
Sunt „amicali”
și-ntruna se oferă
Să-ți vină la
nevoie-n ajutor...
18
Martie 2020
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu