Câteodată-mi vine să mă duc din lume,
Să îmi las cuvântul și tristețea baltă,
Iartă-mă, Părinte, dar nu știu anume
Voi afla Dreptatea-n lumea cealaltă?
Aici pretutindeni a-nflorit dezmățul,
Ura dintre oameni e la rang de stat,
Nimeni nu mai poate să îi pună hățul,
Cine-i azi femeie, mâine e bărbat...
Oamenii conjugă verbul „a prăda!”
Dragostei de oameni nu-i cunoaștem prețul
Bâjbâind ca orbii între nu și da,
Ne-a cuprins planeta frica și disprețul;
Cel de lângă mine fură și mă minte,
Legea, care lege? E de partea lui,
Pune-mi patrafirul, iartă-mă, Părinte
Și-n altar o vreme lira să mi-o pui...
10 August 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu