Se tulbură din noi cuvântul!
Vine întunericul hai-hui,
Cum șuieră apocaliptic vântul,
Unde să fugim din calea lui?
Lumina lumii are ochii uzi,
Doamne, din tăriile albastre,
De-atâta larmă nu ne mai auzi
Lacrimile Rugăciunii noastre?
Larma aceasta nu ne e străină,
O sporim cu fiecare clipă,
Pentru toate noi suntem de vină,
Ferește-ne de jalnica risipă!
Vai, Omule, de ce vrei să omori?
Mă doare, Doamne, cum să nu mă doară
Când mă întrebă pruncul meu în zori:
Spune, mamă, e război afară?
Vineri, 25 Februarie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu