Pe drumul ce ducea la moară...

 

Pe drumul ce ducea la moară,

Pe drumul stins ca un ecou,

M-am întâlnit în fapt de seară

Cu Badea George din Hordou.

I-am dat Poetului bineţe,

Cum i se dă unui creştin

Şi-aşa, precum în tinereţe,

Am vrut-nainte-i să mă-nchin.

Venea cu el din depărtare

Un cântec trist, cum altul nu-i-

„Ţară avem şi noi sub soare

Şi o râvnesc duşmani destui...”

Şi astăzi tot mai stăm la pândă,

Graiul cel vechi să-l apărăm-

De grâu e pâinea mai flămândă,

Am şi uitat să-l măcinăm.

Ne plânge Doina în izvoare

Şi-n clopotele din Râmeţi!

Eu ştiu că adevărul doare,

Cine-i ascultă pe poeţi,

Cine mai cântă în Balade

Trecutul unui neam român?

Atâtea versuri cumsecade

La vama somnului rămân!

Pe drumul ce ducea la moară,

Pe drumul vechi-nu-i altul nou!

M-am întâlnit în fapt de seară

Cu Badea George din Hordou...

Nicolae Nicoară-Horia