Acum când scriu cu adevărul crud
Trece Avram Iancu spre Abrud
Precum trecea în patruzeci și opt,
Timpul de atunci e mult mai copt!
Jandarmii i-au ieșit semeți în cale
Să sechestreze lacrimile sale,
Lacrimile sale de șovin
Din fluierul cel de durere plin!
Pistoalele de mult s-au dus pe râu,
El poartă un șerpar de dor la brâu
Și lancea lui e roasă de rugină,
Neînarmatul n-are nici o vină!
Ei nu-i cunosc istoria defel,
Degeaba îl jignesc în chip și-n fel,
„Copiii mei, ai mei și-ai nimănui,
Eu nu sunt Iancu, eu sunt Umbra lui...”
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu