Ce liniște era la mine-Acasă,
O liniște pe care-o simt când
scriu,
Parcă stăteam cu îngerii la
masă
Sub cerul niciodată prea
târziu!
Nu se-auzeau nici șoarecii
prin pod,
Nici carii de atunci flămânzi
din grindă,
Ci numai amintirile cum rod
Cămașa ce nu vrea să mă
cuprindă...
Ca un izbuc eliberat din
stâncă
Așa eram, Copil prin Paradis,
Cuvinte peste tot, nescrise
încă
Și altele cuminți în
manuscris.
...........................................................
Când am întotdeauna spini sub
pleoape
De unde sunt spre-acolo fug
mereu,
În Acăsuța mea sunt mai
aproape
De îngeri, de-adevăr, de
Dumnezeu...
Vineri, 29 Septembrie 2023
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu