Nu-i nimeni veșnic pe pământ,
Când Poezia mea frumoasă
Rămâne tânără-n cuvânt!
Ea nu se uită în oglindă,
Nici nu-i încape chipul ei,
Dragostea mea să te cuprindă,
Să-ți fie pururea temei!
Cu ea în viață mă răzbun,
Precum lumina-n largul zării,
Iubește! Tot mereu îți spun
Până la capătul mirării...
2 Mai 2026
N-am urât pe nimeni,
niciodată,
Totdeauna am fost om întreg,
Nu te-mplinește ura, nici
blestemul,
Ce-am semănat aceea și culeg!
Nu spun că nu mă doare și
nu-mi pasă
De tot ce se întâmplă-n jurul
meu,
Dar cerul de deasupra nu
m-apasă,
E mâna-ntinsă dinspre Dumnezeu
Când cei de jos de mine se
agață
Să mă cufunde în mocirla lor!
Sunt plin de fericire și de
viață,
Precum e plin de viață un
izvor
Ce curge niciodată pentru sine
Din dragostea și plinătatea lui,
N-am urât pe nimeni și mi-e
bine
Și altă fericire-n preajmă
nu-i!
N-am urât pe nimeni,
niciodată,
Chiar de-am avut adeseori
motive,
Mi-e inima cuvântului curată,
Și ura și blestemul sunt
nocive...
* * *
Gol e Raiul fără Eva,
Inima din Dor pustie,
Doamne, cât de crudă-i seva
Din cuvântul ce mă scrie!
Dragostea nu are vină,
Omul fără ea-i nerod,
Geme floarea prin grădină,
Floarea cu dureri de rod!
Fructul dintre noi se coace,
Niciodată fruct străin,
Plin mi-e sufletul de pace,
Gândul de-Înviere-i plin!
...............................................
Scriu din Umbra Crucii Tale,
Semnul viu al crucii sunt,
De aici, dintre petale,
Ocrotește-mi rodul sfânt!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu