E luna Mai...

 

Azi e zi de-ntâi Florar,

Dragii mei, vă dau povață,

Să nu fie în zadar-

Bucurați-vă de viață,

 

Cum se bucură-n lumină

Floarea albă de gutui

Pentru fructul ce-o să vină,

Rodul fără floare nu-i!

 

Vă-ntreb, ce gândește oare

Floarea cu mirosul sfânt?

Precum ea, aici sub soare

E și viața pe pământ...

 

Azi e zi de-ntâi Florar,

Frații mei, vă dau povață,

Cu gust dulce sau amar-

Bucurați-vă de viață!

             * * *

Adam se-aude-n mine cum suspină

Împovărat de-o tainică lumină,

De bună seamă era luna Mai

În ziua izgonirii lui din Rai...

 

Iertat și împăcat între cuvinte

Omul cel nou și-aduce iar aminte

De toate frumusețile de-atunci

Pierdute prin călcarea din porunci!

 

E luna Mai, femeia mea iubită

Și iar mă duce gândul în ispită,

Ce sfântă-i floarea dintre noi acum!

Mai multă, știu, s-a scuturat pe drum...

 

Nicolae Nicoară-Horia