Vederea...

Ev. Ioan 9, 1-38

-Cuvinte duminicale-

 

Ce sfânt e adevărul din cuvânt!

De Acasă, până nicăierea,

De la leagăn, până la mormânt,

Binecuvântată e Vederea!

 

Omule-frate, purtător de stea,

Ochii tăi să știe s-o iubească,

Să te bucuri pururea de ea

Și Vederea să te ocrotească!

 

Cu lacrimile ei mă rog mereu,

Când Rugăciunea vine să mă cheme:

Ai grijă, Doamne, Dumnezeul meu,

De acest neam, tot mai miop de-o vreme!

Duminică, 17 Mai 2026

 

E Duminica Orbului din naștere!

Noi,

cei care vedem,

să umblăm în lumină!

Lumina nu osândește niciodată!

În Lumină să fie toate gândurile și faptele noastre!

Să ne aducem aminte

de cuvintele Vindecătorului

acestui orb din naștere,

de cuvintele pe care și el,

vindecatul,

le-a văzut atunci:

„să lucrăm până este lumină!

Când vine noaptea nimeni nu poate să lucreze.

Atât cât sunt în lume,

Eu sunt

Lumina lumii.”

 

Unge-mi cu tină, Doamne, ochii mei,

Cei orbi pe dinlăuntrul lor, Iisuse,

Ca să îți pot vedea aici cu ei

Picioarele şi palmele străpunse

 

De cuiele ce le-am bătut şi eu

În fiecare ceas cu o sudalmă,

Alungă-mi de pe suflet norul greu

Și vremea ce-o mai am să-mi fie calmă!

 

Biet cerșetor ce sunt și care-am fost,

Dezbracă-mă de zdrențele murdare

Și pune-i gurii adevăr și post,

În gânduri amiros de sărbătoare.

 

 

„Voi sunteți de jos, Eu Sunt de sus

Eu de la început vă spun că Sunt!”

Tu Ești Lumina lumii, cum i-ai spus

Acestui bulgăr negru de pământ.

..........................................................

Unge-mi cu tină, Doamne, ochii triști,

Și vindecă-i de orice îndoială-

Învaţă-mă să ştiu că Tu Exişti

Şi-n scăldătoarea Cerului mă spală!

 

Nicolae Nicoară-Horia