Îmi place să pictez cuvinte
Și ție să te lași pictată
Cu-aceeași dragoste fierbinte
Cum te-am pictat întâia dată!
Pe pânza sufletului caldă,
De dimineață, până-n...zori
Privirea limpede se scaldă,
Nu simți cum te cuprind
fiori?
Aud încet cum te-nveșmântă
Culorile din curcubeu,
Tu, Poezia mea cea sfântă,
Te-a dat Vederii Dumnezeu!
Îmi place să pictez cuvinte,
Încet și cu răbdare, știu,
Ea poartă chipul tău cuminte,
Pictându-l parcă-i și mai
viu...
* * *
Poemul doare fără cuvinte,
Tabloul pe pânză fără culori,
Tăcerea din cântec e-atât de
fierbinte!
La toate-acestea mă gândesc
deseori
Și lumina din gânduri mi-e
tristă,
Nu i-am găsit niciodată
măsura,
Cele trei, singure, nici nu
există!
Muzica, Poezia și Pictura!
Nu ne lăsa fără ele, anume
Doamne la Tine îmi aflu
popasul,
Să ne bucurăm cât mai sunt pe
lume
Cuvântul, Culoarea și
Glasul...
Nicolae Nicoară-Horia
Pictura: Eustache Le Sueur,
Melpomene, Erato și Polymnia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu