Aștept să înflorească teii...

Sufletul din mine cântă

Când mă uit în ochii ei,

Doamne, ce uitare sfântă,

Mirosind a flori de tei!

 

Ce mereu îmi vine-n minte

Ca o boare dinspre rai

Freamătul dintre cuvinte-

Veronica și Mihai!

 

Și Vederea asta, toată,

Ce mă las de ea pătruns,

N-am tradus-o niciodată,

Niciodată îndeajuns...

              * * *

Mă plimb pe marginea ideii,

Cu tine-n brațe dacă vrei,

Aștept să înflorească teii,

Mi-a fost atâta Dor de ei!

 

Ce frumusețe stă la pândă!

Nimic din ea nu-i interzis,

Mirosul sfânt să ne pătrundă

În gând, în suflet și în Vis...

 

Cum arde cântecul pe liră!

Se tulbură-n silabe vinul,

Simt Aerul ce mă inspiră,

Tu îi ascunzi la sân suspinul.

.................................................

Sunt precum fosforul scânteii

În mâinile lui Dumnezeu

Și-aștept să înflorească teii

În zori, citind Poemul meu...

 

Nicolae Nicoară-Horia