Nevoia de Dragoste...

„...iar dragoste nu am, nimic nu sunt.”

1 Cor.13, 2

 

E-atâta nevoie de Dragoste pe pământ,

În aer, în apă și în cuvinte!

Nu mai încape în cel care sunt

Sufletul ce mi l-ai dat, Părinte

 

Și liniștea mi-e ca o casă spartă

În care nimeni nu mai stă de mult,

Pentru toate, Doamne, Tu mă iartă

Că nu mai știu de mine să ascult!

 

Mi-e inima de-amărăciune plină,

Trăiesc un timp habotnic și străin,

Aceeași iudă parcă prin grădină

Stă-n umbra crucii mele când mă-nchin...

 

Sărutul acela din Ziua de Joi

Și astăzi are gustul de cucută,

E-atâta nevoie de dragoste între noi,

De Dragoste adevărată, nu prefăcută!

                  * *  *

Stă sufletul între amnar și iască,

Nici Gândul nu-și mai află adăpost,

Omul nu mai știe să iubească,

Nici Dragostea nu mai este ce-a fost!

 

Dragii cu drag nu se mai cheamă,

În brațele Clipei nu se mai țin,

Peste tot numai grabă și teamă

Și Aerul Vieții e mai puțin...

 

Soarele parcă-i obosit dimineața

Când își varsă zorii peste lume,

De la noi, Doamne, nu-ți întoarce fața

Când uităm să te strigăm pe Nume!

...............................................................

Nevoia de Dragoste e-atâta de vie!

Nevoia de dragoste dintre copii și părinți,

Nevoia de dragoste dinte soț și soție,

Nevoia de Dragoste dintre oameni și sfinți...

 

Nicolae Nicoară-Horia