Noiembrie, noi...

 

 

Noiembrie, noi, ce dulci cuvinte

Din câte-amărăciuni pe lume sunt!

Venirea mea e-aducerea aminte

Când mă năștea o mamă pe pământ...

 

Am fost și eu aici „un boț de humă”

Și-așa mă simt și înc-atât de vie!

Noiembrie și ce-i de cade brumă

Pe Dealul rezemat de Veșnicie?

 

În curând îl voi urca pe brânci,

Când urc înspre Acasă nu mi-e greu,

Sunt șaptezeci și cinci de ani de-atunci,

Câți or mai fi, îi știe Dumnezeu!

......................................................

Iarba de pe grui miroase-a fân,

De vinerea, trecută...înspre Joi

Din acte nu mi-e sufletul bătrân,

Bătrân e numai vântul prin zăvoi.

 

Poetizează unsprezece lângă zece,

Și-așa în calendarul meu să stea,

Noiembrie și toamna o să plece

Cu toate amăgirile din ea...

Duminică, 1 Noiembrie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia