POETUL TRECE...

Poetul trece
Vorbind despre Ţară,
Cu lacrima
Ochiului
Privind înapoi-
Nu auziţi Aerul
Cum
Se-nfioară?
Şi Umbra lui calmă,
Uşoară,
E tot mai departe
De voi...
Poetul trece
Vorbind despre Mamă,
Cum şopteşte
Pădurea
De frunzele
Ei,
Cine-l ascultă,
Cine-l mai bagă
În seamă?
Mileniul e ultimul-
Trei...

VUIEŞTE PRIN MINE,,,

24 Ianuarie 2009

Vuieşte în mine-o pădure de brazi,
Prin Munţii Apusului tulnică dorul-
Cine mai scrie de Patrie azi,
Cine mai strânge la piept tricolorul?

Cine cu ochii în lacrimi ’l-ascultă
Când bate-orologiul din Imnul solemn?
Vremea de-o vreme e tot mai ocultă,
Limba din clopot e tot mai de lemn…

Doamne, cât de mult rătăcitu-ne-am!
Versuri cu rimă nu se mai publică,
Iubire de ţară, Preciste, neam,
Horia, Iancu, fluier, Republică…

Cuvintele-acestea ne sunt perimate,
Uitaţi-vă, fraţilor, la alte popoare-
Mă doare sufletul, nu se mai poate,
Ele ard- lumânări pe altare!

Vuieşte prin mine o pădure de tei,
În zările lumii să tulnice Dorul-
Credinţa şi Limba strămoşilor mei
Nu vor pieri şi în veci Tricolorul!

ADUMBRIRE...

Iubirea mea, de mai târziu,
Iubirea mea, de mai devreme,
Să te-adumbrească-n orice vreme
Acest Poem pe care-l scriu;

Poemul tău şi-al orişicui,
În el de-a pururea să crezi,
Iubirea mea cu ochii verzi,
Cu ochi albaştri sau căprui...

Femeie, care porţi sub pleoape
Dumnezeirea din cuvânt,
Tu vino, să te am aproape,
Poemul meu în care sunt…

De ce nu vii, de ce nu vrei?
Iubirea mea şi-a tuturor,
Mi-e dor de tine, cum i-e dor
Fântânii de izvorul ei…

BATĂ-TE NOROCU'...

„Bată-te norocu' să te bată!”
Aşa îl salutau amicii săi,
Dar într-o dimineaţă blestemată
Îl întâlniră plin de vânătăi...

Doamne, ce-i cu tine, cum arăţi,
Cu faţa asta vitregă şi slută,
Ne-norocindu-l, ca în alte dăţi,
Îi spuseră acum un -”Doamne-ajută!”

Şi-un frate de al său de mai departe,
Un fel de ştie-tot cu-adevărat,
Spunea mereu: „sunt la curent cu toate!”
Şi într-o zi s-a... electrocutat...
...................................................

De-aceea eu vă spun- luaţi aminte,
De la-nceputul lor şi-n veşnicie
Să aveţi grijă când rostiţi cuvinte-
Cuvintele ucid şi pot să-nvie!

NICI ACOLO?...

Lui Grigore Vieru

Singur, tot mai singur mi se face,
M-am visat azi-noapte-ce ruşine!
Nici acolo nu te lasă-n pace,
Nici acolo nu au loc de tine?

Dimineaţa m-au trezit cocoşii,
Se surpa-ntunericul în hău,
Zorile erau atât de roşii,
Roşu îmi părea mormântul tău!

Cât întuneric, Doamne, cât desfrâu
Şi câtă ură încă ne desparte,
Fratele meu, de dincolo de Râu,
Fratele meu, de dincolo de moarte!

Şi acum când scriu sub carapace
Se aude plânsul cum te ţine-
Nici acolo nu te lasă-n pace,
Nici acolo nu au loc de tine?...

CUM TÂNJEŞTE DUPĂ NOAPTE LUNA...

Cum tânjeşte după noapte
Luna,
Cum tânjeşte ploaia
După nor,
Tot aşa
Şi mie-ntotdeauna
Dinspre tine
Mi se face
Dor…
Tu eşti în gândul meu
O Sărbătoare,
Lasă-mă
Întreagă să te scriu,
POEZIA mea,
Fără de care
Mi-ar fi urât
În lume
Şi
Târziu…

Sunt ostenit de-atâta Rugăciune...

In memoriam
GRIGORE VIERU

Lăsaţi-mă să m’odihnesc puţin
În Lacrima ce mi-a fost dată mie
Din Ochiul Creatorului divin
Să locuiesc aici în Poezie...

Zăpada peste mine să se-aştearnă-
Nu trebuia, nu trebuia să mori!
În jurul meu acum e-atâta iarnă
Şi soarele se-ascunde după nori;

E vinovat şi el că tu te-ai dus,
Spre ceruri gândul dacă mi-l ridic
Parcă aud dojana ta de sus-
„Nu am, moarte, cu tine nimic”!

Şi cât ai stat tu, frate, printre fraţi,
Adesori nu te-am băgat în seamă,
Ne tot vorbeai de flori şi de Carpaţi,
Ne tot plângeai despre-o anume Mamă,

De Dorul ei de pe-un picior de plai
Că nu îşi are-Acasă toţi copiii-
La despărţirea ta şi mereu-vai!
Noi ne slăvim plecaţii şi nu viii!
.....................................................

Sunt ostenit de-atâta Rugăciune,
Lăsaţi-mă să m’odihnesc puţin,
Măcar acum fă, Doamne, o minune
Cu neamul meu- să îl trezeşti. Amin.