DUREREA DE VIAŢĂ

vineri, 06 martie 2009.
Mereu între un Leagăn şi-o Stea
Purtăm fiecare durerile noastre
De la naştere poate, dinainte de ea,
Unele roşii, altele albastre...
Cele galbene, ele vin mai târziu
Să ne aştearnă tăcerea pe frunte,
E vineri acum şi e Post când vă scriu
Aceste cuvinte flămânde, mărunte...
Să nu-mi spună nimeni- nimic nu mă doare!
De la fructul oprit, la verdele crud,
De la sămânţă până la floare
Durerea aceasta peste tot o aud...
Bucuraţi-vă dar, oricum este ea,
Tristeţea te arde atunci când te lasă,
Aici, între un Leagăn şi-o Stea
Durerea de Viaţă e cea mai frumoasă!

MAMA

Vineri, 06 Martie 2009.
Poem de post
Ce aş putea să mai scriu despre tine
Din totul ce este, din totul ce sunt?
MAMĂ-pământul care mă ţine,
MAMĂ- văzduhul acestui cuvânt.
Numele tău, Dumnezeu să mi-l ţină
În Poemul acesta, când fără de el
Aerul doare, lumina-i puţină,
Sau cine ştie, poate defel…
“Iată fiul tău!”Maica mea dulce
Până la capăt şi dincolo-mi Eşti,
Parcă aud Răstignitul pe cruce
Şoptindu-ţi cuvintele dumnezeieşti…
Să-ţi fie numele iară şi iară
Întotdeauna devreme, niciodată târziu,
MAMĂ- auzul mi se-nfioară,
Ce-aş mai putea despre tine să scriu?...

Încă nu e Timpul...

05 Martie 2009.

Îţi aud sub tâmple Gândul cum apasă,
Înserarea cade leneşă-ntre noi,
Să nu-ţi fie teamă dacă plec, ce-i pasă
Clipei ce rămâne pururi înapoi...

Aici sunt ca mine încă miliarde,
Cine-i biet sărmanul numele ce-l port,
Ţipătul acesta ce tăcere-l arde,
Cine va ştii mâine dacă-i viu sau mort?

Încă nu e Timpul să mă plec din lume,
De o vreme-ncoace eu te mint frumos,
N-am venit eu singur ci trimis anume
Ca să-i fiu luminii martor cu folos...

Îţi aud sub tâmple Gândul cum se ceartă,
Gândul meu, străinul, geamăn cu al tău,
Pentru toate-acestea, rogu-te, mă iartă...
Încă nu e Timpul să îţi pară rău...

VITRALIU...

04 martie 2009

Mi s-a spart vitraliu astă-noapte,
Cine a lovit în el cu ploi?
Erau numai cioburi presărate
Pe aleea-ngustă dintre noi...

Se-nfioară de sub tâmple gândul
Şi îmi vine să îi plâng de milă,
De acolo chipul tău, flămândul,
Mă certa cu ochii de copilă...


Mi s-a spart vitraliu şi din ramă
Supărările ne curg şuvoi...
Nu auzi, iubito, cum te cheamă
Minunea s-o refacem înapoi?...

CÂND VOI PLECA...

03/04 martie, 2009.

Când voi pleca de-aici departe,
În ceasul cel sortit, năuc,
Să nu mă iei de mână, moarte,
Ştiu singur zarea să mă duc...
Şi dac-o fi să-mi pară rău
N-am să mă uit atunci din drum
Cum arde-n urmă rugul tău
Şi iarba mi-o preface-n scrum...
Dacă mi-a fost uşor sau greu?
Uitarea-mi cadă peste nume!
De voi pleca, nici tu, nici eu
Nu ştim când ea va fi anume...
Dar ce-i Vederea ce-mi cuprinde
Cu viscol ochiul meu răspus,
Ce voi lua de-aici merinde
Din tot ce sunt şi încă nu-s?...

MI-E SETE...

03 Martie, 2009.

Mi-e sete, Doamne, încă dă-mi putere
Să pot răbda pe rugul izbăvirii,
Celui Răstignit pe crucea firii
I-au dat oţet amestecat cu fiere...

În lanţuri Horia de era dus
Înspre Alba Iulia,-nsetatul!
Când peste gură l-a lovit soldatul,
Izvorul, cel din stâncă, s-a ascuns...

În ochii mei au început deodată
Izvoare reci de lacrimi să inunde
Şi din căuşul palmelor flămânde
Mi-am potolit dogoarea blestemată...

Mi-e sete, Doamne, singur în pustie,
Ispita, simt, e undeva pe-aproape,
În siturile ei vrea să mă-ngroape-
Dă-mi să beau din Apa Ta, cea Vie!

DRAGOSTEA...

1Cor.13,1-13
"Sunt o aramă sunătoare
Sau un chimval zângănitor"
De nu am Dragoste în mine
Şi nu mă dărui tuturor!
Prooroc de-aş fi şi de-aş avea
Credinţă-n lume cât să mut
Din Veşnicia toată Munţii,
Fără de Dragoste-s pierdut!
Săracilor să-mi vând averea
Şi trupul meu să-l ard-vă zic:
De nu am Dragoste în mine
Nu-mi foloseşte la nimic!
Nădejde, Dragoste, Credintă,
Să-ţi fie dar în toate cele,
Dar numai Dragostea rămâne
Cea mai deplină dintre ele!
Voi fi aramă sunătoare
Sau un chimval zângănitor
De nu am Dragoste în mine
Măcar cât umbra unui nor!