04 martie 2009
Mi s-a spart vitraliu astă-noapte,
Cine a lovit în el cu ploi?
Erau numai cioburi presărate
Pe aleea-ngustă dintre noi...
Se-nfioară de sub tâmple gândul
Şi îmi vine să îi plâng de milă,
De acolo chipul tău, flămândul,
Mă certa cu ochii de copilă...
Mi s-a spart vitraliu şi din ramă
Supărările ne curg şuvoi...
Nu auzi, iubito, cum te cheamă
Minunea s-o refacem înapoi?...
miercuri, martie 04, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu