Ioan 1, 43-51
Duminică, 8 martie 2009.
Odată,
O singură dată,
Am rostit şi eu,
Neîncrezător,
Asemenea lui Natanael,
Venind către Iisus,
Aceste cuvinte:
„De unde mă cunoşti?!”
Şi din Ceasul acela
De taină
Întreaga Poezie
A lumii,
Cu înţelepciunea ei,
Ca un şarpe îmblânzit,
S-a cuibărit pentru totdeauna
În sufletul meu...
Cu siguranţă vă spun,
De atunci
Am început
Să simt,
Să văd
Şi
Să aud
Cuvântul...
„De unde mă cunoşti?!”
Duminică, 8 martie 2009.
Odată,
O singură dată,
Am rostit şi eu,
Neîncrezător,
Asemenea lui Natanael,
Venind către Iisus,
Aceste cuvinte:
„De unde mă cunoşti?!”
Şi din Ceasul acela
De taină
Întreaga Poezie
A lumii,
Cu înţelepciunea ei,
Ca un şarpe îmblânzit,
S-a cuibărit pentru totdeauna
În sufletul meu...
Cu siguranţă vă spun,
De atunci
Am început
Să simt,
Să văd
Şi
Să aud
Cuvântul...
„De unde mă cunoşti?!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu