Marţi, 26 mai 2009.
Nu mi se lasă Umbra
Măsurată,
Încercarea voastră-i
În zadar!
În Viaţă n-am nevoie
De erată,
Tot ce sunt
E bun pentru tipar...
Pe lumea asta
Am iscat
Invidii,
Pe lumea cealaltă,
Nu mai ştiu,
Vă las
Poemul meu
De vedi,
Vidi,
Despre vici,
Poate
Mai târziu...
Nu mi se lasă Umbra
Măsurată,
Tot mai departe e
De trupul
Meu-
Măsura ei
Demult e îngopată
În cuvântul
Care-l scriu mereu...
marți, mai 26, 2009
duminică, mai 24, 2009
ORBUL...
Ev. Ioan 9, 1-38.
Unge-mi cu tină, Doamne, ochii mei,
Cei orbi pe dinlăuntrul lor, Iisuse,
Ca să îţi pot vedea aici cu ei
Picioarele şi palmele străpunse
De cuiele ce le-am bătut şi eu
În fiecare ceas cu o sudalmă,
Alungă-mi de pe suflet norul greu
Şi vremea ce-o mai am să-mi fie calmă!
Biet cerşetor ce sunt şi care-am fost,
Dezbracă-mă de zdrenţele murdare
Şi pune-i gurii Adevăr şi post,
În gânduri amiros de sărbătoare.
"Voi sunteţi de jos, Eu sunt de sus
Eu de la început vă spun că sunt!"
Tu eşti Lumina lumii, cum i-ai spus
Acestui bulgăr negru de pământ.
..........................................................
Unge-mi cu tină, Doamne, ochii trişti,
Şi vindecă-i de orice îndoială-
Învaţă-mă să ştiu că Tu Exişti
Şi-n scăldătoarea Cerului mă spală!
Unge-mi cu tină, Doamne, ochii mei,
Cei orbi pe dinlăuntrul lor, Iisuse,
Ca să îţi pot vedea aici cu ei
Picioarele şi palmele străpunse
De cuiele ce le-am bătut şi eu
În fiecare ceas cu o sudalmă,
Alungă-mi de pe suflet norul greu
Şi vremea ce-o mai am să-mi fie calmă!
Biet cerşetor ce sunt şi care-am fost,
Dezbracă-mă de zdrenţele murdare
Şi pune-i gurii Adevăr şi post,
În gânduri amiros de sărbătoare.
"Voi sunteţi de jos, Eu sunt de sus
Eu de la început vă spun că sunt!"
Tu eşti Lumina lumii, cum i-ai spus
Acestui bulgăr negru de pământ.
..........................................................
Unge-mi cu tină, Doamne, ochii trişti,
Şi vindecă-i de orice îndoială-
Învaţă-mă să ştiu că Tu Exişti
Şi-n scăldătoarea Cerului mă spală!
ROUA APUSENILOR...
23/24 mai 2009.
Mi-e dor de Roua de la Sohodol,
De-o sete sfântă gura mea e arsă!
Mă fură gândul, ce sublim obol,
Spre Apusenii cei rămaşi Acasă...
Când sorb din ea lumina cu nesaţ
Aud cum curge-n mine o poveste,
Prin Munţii mei cu tulnicul la braţ
Mă văd copchilul Moţilor pe creste...
Şi-acolo, într-o peşteră cu nume
Ce mi-a fost dat să-mi fie de mireasă,
Să îmi ascund tăcerile din lume
Şi Dorul din Poemul ce m-apasă...
E-atâta arşiţă acum când scriu!
Prin tot ce sunt mă susură fiorul-
Aşa mi-a fost şi mie dat să fiu,
Să curg nestăvilit precum izvorul...
Mă duce Gândul, cel cu pas domol,
Spre Satul unde m-am născut dintâi,
Mi-e Dor de Roua de la Sohodol,
Curat ca ea, sufletul meu, rămâi...
Mi-e dor de Roua de la Sohodol,
De-o sete sfântă gura mea e arsă!
Mă fură gândul, ce sublim obol,
Spre Apusenii cei rămaşi Acasă...
Când sorb din ea lumina cu nesaţ
Aud cum curge-n mine o poveste,
Prin Munţii mei cu tulnicul la braţ
Mă văd copchilul Moţilor pe creste...
Şi-acolo, într-o peşteră cu nume
Ce mi-a fost dat să-mi fie de mireasă,
Să îmi ascund tăcerile din lume
Şi Dorul din Poemul ce m-apasă...
E-atâta arşiţă acum când scriu!
Prin tot ce sunt mă susură fiorul-
Aşa mi-a fost şi mie dat să fiu,
Să curg nestăvilit precum izvorul...
Mă duce Gândul, cel cu pas domol,
Spre Satul unde m-am născut dintâi,
Mi-e Dor de Roua de la Sohodol,
Curat ca ea, sufletul meu, rămâi...
sâmbătă, mai 23, 2009
BUTEANU
Gurahonţ- Iosăşel (ARAD-ROMÂNIA), 23 Mai 1849...
Noi venim şi trecem, pământul şi ţara rămân,
Doamne, cât Adevăr e în vorbele Sale!
Ţara aceasta, Neamul acesta român,
Libertatea în toate e singura cale!
Murmură Crişul în vaduri şi murmurul doare,
Tăceri mistuite pe buzele moţilor mei,
Eu mor liniştit dar Speranţa nu moare,
Fie în veci blestemată funia ei!
Bălcescule-frate, tu, Iancule bun,
Sfântă şi dreaptă rămâne Lumina sub pleoape,
Din ceasul acesta, până-n ceasul Acela vă spun,
Mântuirea neamului nostru e-aproape!
Noi de la facerea lumii avem Legământ,
Venim şi trecem, pământul şi Ţara rămân,
Dumnezeu e cu noi şi însemnele sunt-
Ţara aceasta şi neamul acesta român!
Noi venim şi trecem, pământul şi ţara rămân,
Doamne, cât Adevăr e în vorbele Sale!
Ţara aceasta, Neamul acesta român,
Libertatea în toate e singura cale!
Murmură Crişul în vaduri şi murmurul doare,
Tăceri mistuite pe buzele moţilor mei,
Eu mor liniştit dar Speranţa nu moare,
Fie în veci blestemată funia ei!
Bălcescule-frate, tu, Iancule bun,
Sfântă şi dreaptă rămâne Lumina sub pleoape,
Din ceasul acesta, până-n ceasul Acela vă spun,
Mântuirea neamului nostru e-aproape!
Noi de la facerea lumii avem Legământ,
Venim şi trecem, pământul şi Ţara rămân,
Dumnezeu e cu noi şi însemnele sunt-
Ţara aceasta şi neamul acesta român!
vineri, mai 22, 2009
Dacă ţi-e Dor...
22 mai 2009.
E tot mai singur, obosit de drum,
Trupul acesta ce îmi poartă vina,
Tu uită-te în ochii lui de-acum,
Ce tânără şi-ntreagă e Lumina!
Sunt prea bătrân pentru surâsul tău,
Miroase-a fân cosit acolo-n zare,
Mă ninge floarea cu păreri de rău
Din vârsta amintirilor ce doare...
Ah! De-aş putea să fiu la cârmă iar,
Corabia să-mi spumege pe ape!
Sirenele mă cheamă, în zadar
Cântecul lor se mistuie sub pleoape...
Dar cine eşti? Frumoasa fără nume
Îţi tulburi chipul în fântâna mea,
Acum e-atâta secetă pe lume,
Dacă ţi-e Dor, apleacă-te şi bea...
Vezi, apa mi-a rămas mereu curată,
De liniştea-i adâncă nu te teme,
Sunt stele-aici şi nouri câteodată,
Izvorul, încă, murmură poeme...
E tot mai singur, obosit de drum
Trupul acesta ce îmi poartă vina,
Tu uită-te în ochii lui de-acum,
Ce tânără şi-ntreagă e Lumina!
E tot mai singur, obosit de drum,
Trupul acesta ce îmi poartă vina,
Tu uită-te în ochii lui de-acum,
Ce tânără şi-ntreagă e Lumina!
Sunt prea bătrân pentru surâsul tău,
Miroase-a fân cosit acolo-n zare,
Mă ninge floarea cu păreri de rău
Din vârsta amintirilor ce doare...
Ah! De-aş putea să fiu la cârmă iar,
Corabia să-mi spumege pe ape!
Sirenele mă cheamă, în zadar
Cântecul lor se mistuie sub pleoape...
Dar cine eşti? Frumoasa fără nume
Îţi tulburi chipul în fântâna mea,
Acum e-atâta secetă pe lume,
Dacă ţi-e Dor, apleacă-te şi bea...
Vezi, apa mi-a rămas mereu curată,
De liniştea-i adâncă nu te teme,
Sunt stele-aici şi nouri câteodată,
Izvorul, încă, murmură poeme...
E tot mai singur, obosit de drum
Trupul acesta ce îmi poartă vina,
Tu uită-te în ochii lui de-acum,
Ce tânără şi-ntreagă e Lumina!
joi, mai 21, 2009
SFINŢII...
21 mai 2009.
„Tu lasă sfinţii să se odihnească!”
Aşa-mi spunea atunci un biet amic,
Aici, în viaţa asta pământească
Nici ei nu îţi ajută la nimic...
Moaştele lor, la care te închini,
Miresme purtătoare de păcate...
El a plecat demult printre străini,
Sufletul lui bolnav şi mai departe...
Nu a crezut nicicând în cele sfinte
Cât şi-a purtat prin lumea asta trena,
De-acolo poate îşi aduce-aminte
Acum de Sfinţii Constantin şi-Elena!
De-aceea prieteni eu vă spun mereu,
Cuvintele nu-s pricini pentru joacă
Şi dacă nu există Dumnezeu
Un Altul cine ar putea să-L facă?!
Sfinţii Lui, rămaşi în Calendar
Vă lumineze Clipa pe pământ!
Şi tot ce scriu nu fie în zadar
Din întâmplarea faptului că sunt...
„Tu lasă sfinţii să se odihnească!”
Şi astăzi mai aud în jur povaţa-
Semnul crucii să vă ocrotească
Copilăria Gândului şi Viaţa!
„Tu lasă sfinţii să se odihnească!”
Aşa-mi spunea atunci un biet amic,
Aici, în viaţa asta pământească
Nici ei nu îţi ajută la nimic...
Moaştele lor, la care te închini,
Miresme purtătoare de păcate...
El a plecat demult printre străini,
Sufletul lui bolnav şi mai departe...
Nu a crezut nicicând în cele sfinte
Cât şi-a purtat prin lumea asta trena,
De-acolo poate îşi aduce-aminte
Acum de Sfinţii Constantin şi-Elena!
De-aceea prieteni eu vă spun mereu,
Cuvintele nu-s pricini pentru joacă
Şi dacă nu există Dumnezeu
Un Altul cine ar putea să-L facă?!
Sfinţii Lui, rămaşi în Calendar
Vă lumineze Clipa pe pământ!
Şi tot ce scriu nu fie în zadar
Din întâmplarea faptului că sunt...
„Tu lasă sfinţii să se odihnească!”
Şi astăzi mai aud în jur povaţa-
Semnul crucii să vă ocrotească
Copilăria Gândului şi Viaţa!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
