ROUA APUSENILOR...

23/24 mai 2009.

Mi-e dor de Roua de la Sohodol,
De-o sete sfântă gura mea e arsă!
Mă fură gândul, ce sublim obol,
Spre Apusenii cei rămaşi Acasă...

Când sorb din ea lumina cu nesaţ
Aud cum curge-n mine o poveste,
Prin Munţii mei cu tulnicul la braţ
Mă văd copchilul Moţilor pe creste...

Şi-acolo, într-o peşteră cu nume
Ce mi-a fost dat să-mi fie de mireasă,
Să îmi ascund tăcerile din lume
Şi Dorul din Poemul ce m-apasă...

E-atâta arşiţă acum când scriu!
Prin tot ce sunt mă susură fiorul-
Aşa mi-a fost şi mie dat să fiu,
Să curg nestăvilit precum izvorul...

Mă duce Gândul, cel cu pas domol,
Spre Satul unde m-am născut dintâi,
Mi-e Dor de Roua de la Sohodol,
Curat ca ea, sufletul meu, rămâi...